Inkmarks On Empty Dreams

De ce ne atat de teama de noi insane? Sa avem intentia sa depasim orice…orice rau, orice bine, orice ura, orice iubire inventata, orice demon al trecutului sau prezentului…. Frica si temerile ne definesc uneori existenta, dincolo de tarie de character, de credinta si de siguranta si cunoasterea de sine. Frica te consuma, daca o lasi, la fel si singuratatea, sunt demonii nostrii superficiali, care uneori rad de noi, in nesiguranta si neincredere. Ne este frica de atatea….de privare de libertate, de singuratate, de saracie, de hoti cand suntem bogati, de necunoscut din cauza iesirii din zona de comfort, de a ne destainui toate secretele aproapelui, de a nu fi raniti, teama de dezamagire, din cauza ca ne-am facut atatea sperante, teama de respingere care se naste din nesiguranta, la fel ca si teama de esec…practic traim intr-o dualitate a fricii, ce creeaza un intreg al temerilor noastre cele de toate zilele. Mai nou a aparut si teama de iubire…cat de trist e asta! Nici macar nu am ajuns ...

“Ce diferit, ce ambiguu mi se pare azi trecutul acela fara tine. E o simpla poveste, o biografie care nu-mi apartine; o evoc ca si cum as evoca destinul altei persoane. In aceasta incapere intunecata unde imi petrec viata, atat de retrasa din lume de parka as fi moarta, atat de departe de tot, cum esti si tu, Marina, zilele se aseamana cu un sir de lumini care se sting una cate una cu iuteala fulgerului, intr-o vijelie ce devoreaza timpul si o vad deja pe ultima sub licaririle palide si capricioase ale memoriei; te-am cunoscut in stralucirea soarelui, dar te chem noaptea, printre umbrele asfintitului sau sub scanteia prietenoasa a lunii. Pentru mine deja nu mai exista timp. Durerea copilariei si tradarile tineretii sunt atat de departe ca si clipa aceasta, chiar aceasta clipa, pe care nu sunt in stare sa o prind pentru ca deja a cazut in putul trecutului, s-a unit cu trecutul pe care ni l-am furat, singurul trecut autentic, tu, Marina, tu, dragostea mea.” “Orice destin, oricat de lung ...