Plânsul lui Nietzsche By Irvin D. Yalom
De la început ş i p â n ă la sf â r ş it, este un roman viu. Nu este u ş or de citit, poate p ă rea, aparent, dar figura iconografic ă a lui Nietzsche nu este niciodat ă u ş or de digerat. Pot scrie din punctul de vedere al unei cititoare de psihologie ş i psihanaliz ă , m ă a ş teptam la un roman greoi ş i lipsit de sl ă biciune, fric ă , bun ă tate, bl â nde ţ e, sentimente ş i iubire. Este exact opusul, plin de umanitate ş i ra ţ iune, sentimente si secrete bine p ă zite, temeri de moarte, sinucidere ş i iubiri ce ajung s ă dezv ă luie experimente psihanalitice neconven ţ ionale pentru acea vreme. Cartea este n ă scut ă din personaje reale, cum sunt : Nietzsche, Freud, dr. Breuer, Lou Andreas-Salome, a c ă ror personalit ăţ i sunt ţ esute din î ntampl ă ri posibile, dar nedovedite. Sunt personalit ă ti istorice uria ş e, puse undeva pe un piedestal, ce-i face s ă pară dincolo de suferin ţ ele maselor, iar romanul de fa ţă ne dovede ş te contrariul: sunt chinui ţ i de iubiri ...