Femeia cu voal
Era o zi cetoasa de toamna tarzie.Trebuia sa merg la o inmormantare. Urasc inmormantarile, nu ca ar fi ceva nefiresc sa mori, doar ca e un moment trist din viata si cei ce raman in urma au cel mai mult de suferit. Tragedia era si mai mare pentru ca decedatul era sau fusese prea tanar si lasase in urma o familie tanara. Afara era frig, lumea era in paltoane negre si cand respirai ieseau aburi, atmosfera era de plumb cu copaci albi de zapada si copaci negri uscati, vorba lui Bacovia. Familia si preotul se adunasera in jurul sicriului sa i nceapa slujba. Eu aveam patru trandafiri rosii si ma apropiam incet, parca sa nu deranjez. Pe cand ma indreptam intr-acolo am observat silueta neagra de langa bradul plin de zapada. Parea ca rade, dar plangea incet si nimeni nu o baga in seama.Fata ii era ascunsa de un val negru, aproape sidefiu si nu indraznea sa se apropie. Nu stiam ce sa fac, asa cum ma inchid in astfel de situatii, nu am putut decat sa o intreb daca totul e in regula : a facut semn ...