Senzatii straine - partea I
Apusul era pe sfarsite, culorile erau inflamate ca niste vise naruite de fantasme ale trecutului, chiar la ultima raza plapanda pe prapastia marii. Panglicile rosiatice ale soarelui se imbinau cu razele albastru deschise ale lunii deasupra valurilor sclipitoare ale marii, toate intruchipau perfectiunea salbaticiei neatinse ale naturii intr-o pictura pe atat de mica, pe atat de plapanda. Naturaletea peisajului era completata de silueta pictoritei din spatele sevaletului. Intr-o mana avea penelul care parea atatrnat de briza si de gandurile ei, abia atingea panza, in timp ce rochita alba de in care-i invaluia corpul parea luata de vant, care o mangaia molcom lasandu-i umarul drept dezgolit privirii nesatioase ale strainei ce o privea. Furata de frumusetea salbaticiei din peisajul sau, nu a observat perechea de safire ce o privea indragostita de privelistea ce i se oferea. O pictura intr-o pictura, exact asta vedea. Cu greu isi desprinse privirea si se indeparta amintindu-si mot...