Inkmarks On Empty Dreams

  Romanul reda o poveste frumoasa de prietenie ce se transforma in iubirea vietii celor doua personaje principale, Payton si Kendall. Autoarea scrie la persoana intai din prisma ambelor personaje, ceea ce mie mi s-a parut putin greoi de citit, chiar daca cred ca s-a dorit o intelegere mai buna a caracterelor si a evolutei personajelor pe parcursul naratiunii. Este scrisa intr-o engleza „usoara”, parca extrasa din tipologia comediilor romantice gen „Friends”. Personajele sunt tinere, adolescente ce sunt la rascrucea celor 18-19 ani exact in momentele cruciale ale deciziilor ce le vor construi calea vietii. Kendall si Payton sunt prietene din copilarie, colege de liceu, care acum isi incep un nou drum in viata profesionala, Kendall este o actrita in devenire, „almost famous”, care si-a indeplinit partial visele oricarei adolescente americane de a ajunge la Hollywood, deocamdata a jucat in filme mediocre si lumea Hollywoodului i se pare interesata doar de aspectul exterior al persoane...

Cartea aceasta este o bijuterie. O Saga a femeilor de culoare. Un roman initiatic a lui Celie si Nettie, cu personaje feminine cu un caracter pe cat de simplu pe atat de complex, dovada fiind  evolutia lor ulterioara, iar cele masculine raman undeva in fundalul mintii lor obscure, primitive. Nu este o carte scrisa pretentios, ci in limbajul de lemn al personajelor pe care le reflecta. Este drama femeilor de culoare in cruda perioada a anilor de la inceputul secolului XX, in statele sudiste ,  ele sunt vazute ca un bun sau ca un animal de casa, bune sa munceasca si sa faca copii, nu au nevoie de educatie sau iubire. Situatia lor este fara iesire, fara educatie nu pot decat sa fie sclavele tatilor, fratilor sau sotilor care le abuzeaza fara mila. Celie si Nettie sunt doua surori dintr-o familie sudista de culoare foarte saraca si destul de numeroasa. Mama le moare si le lasa cu un tata abuziv atat in ceea ce privestte munca, cat si sexual. Celie are 14 ani, nu are voie la scoala pentru c...

“I feel I stand in a desert with my hands outstretched, and you are raining down upon me…” “I will comb you like music caught in the heads of all the trees in the forest…” O poveste pe cat de simpla,pe atat de complexa cu atatea momente de tandrete si iubire vadite si intense si inflamabile, cu atat mai tragica in punctul culminat, ce deriva din faptul ca societatea nu intelege si denatureaza sufletele prin prisma prejudecatii, chiar daca erau in America fabulosilor si libertinilor ani ‘50-‘60. Trairile si sentimentele sunt aceleasi ce le avem noi acum, fiecare detaliu si fiecare bucatica din faptura iubita sunt reliefate subtil, infiorator de dulce, dar atat de real si de direct, incat pare ca traim in acelasi timp si in acelasi asentiment sensational, ce nu se schimba si felul acesta de iubire, pare-se ca nu a fost denaturant de vremuri si oprelisti, ci a ramas definit si practic la fel, nu spun ca s-a inbunatatit pentru ca as jigni senaualitatea trairilor acelor vremuri, nu atat de ...

“Cei mai multi oameni nu sunt ei insisi, ci altii. Gandurile lor sunt opiniile altora. Vietile lor, o imitatie. Pasiunile lo, un citat din altcineva.” – Oscar Wilde Nu stim cine suntem cu adevarat. Nu stim ce facem aici. Nu stim nici de unde venim, nici incotro ne ducem.Ni se intampla sa luptam cu lucruri in care credem si nu credem. Respiratia din cerc Tot ce se afla in afara noastra, lumea pe care o vedem, o atingem, oamenii, circumstantele, evenimentele pe care le intampinam sunt o revelatie a fiintei, o confirmare a modului nostru de a gandi. Rolurile in care inca suntem incarcerate ne dezvaluie ranile de care inca nu suntem vindecati.In om, chiar si in cel mai decazut, exista o vointa involuntara, o constiinta inconstienta….o unitate zdrobita care striga atunci cand este scoasa la iveala. Tot ceea ce asteptam cu nerabdare se intampla. Visele se adeveresc mereu, pana si cele mai sceptice. Doar sa nu uitam ca lucrurile nu se schimba si nu se vor schimba niciodata. Numai noi ne schim...

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=iLq6t1sFIIA[/embed] In fiecare zi o sa-mi fie dor de un cuvant, o privire, o atingere, de iubirea ta, de bunatatea ta aparte....intinsul parca isi pierde a lui durata, pe buze si pe trup inca port acea dulceata....a ta si de tot ceea ce insemni tu. I feel you all around me Though you're no more in this space You're nowhere to be found There's not a breath of you in here Leaving us behind I just can't do it all the way Nothing can describe The feeling of dancing with this pain I toss and turn and then I roll on your side of the bed I touch your absent face No tear will ever bring your back I'm broken inside out I wish I could go where you went I'll fall asleep until I see you At the other end. [embed]https://www.youtube.com/watch?v=xvsc_Dlpa3A[/embed]

  Ce bine ca eşti   E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele , până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând. Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, douâ culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt. Nichita Stanescu   https://www.youtube.com/watch?v=JFkn9ByNtmk      

             Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire. -Osho        “To conquer others is to have power. To conquer yourself is to know the way.” Stateam nemiscata, cugetand, privind intr-un punct fix, in timp ce aerul racoros dupa o ploaie de vara, patrunde pe fereastra si il respir adanc in piept. Sunt atat de putine momente de introspectie sufleteasca, umana , intrinseca, intima cu sine, incat parca atunci ma pierd in neantul interior ce pare un abis necunoscut, fara sfarsit plin de sine si totusi atat de gol. Da, goala, asa m am simtit intr-o relatie ciudata si apasatoare, cu mai multe tristeti si neimpliniri decat clipe ori firimituri de fericire aparenta, dar au trecut si m-au schimbat profund si incet incet mi-am revenit, niciodata nu voi mai fi cea de ieri, cea de acum un an, sunt cea de acum, unica, originala si doar eu, aparte in felul meu. ...

  De ce oare in fiecare epoca, cu fiecare oranduire politica, sociala si de stat omul cauta mariri prin diverse forme si minimalizeaza dragostea? In antichitate exista o mare discrepanta intre clasele sociale si credinta in divinitati obscure, si lupta pentru putere a defaimat insasi existenta umana prin existenta sclavilor si a gladiatorilor, iar in comunism, prin colectivizare li s-a luat oamenilor pentru ce au muncit o viata : pamantul, nu degeaba in acea perioada a aparut si romanul “Ion”, unde apare discrepanta dintre “glasul pamantului” si “glasul iubirii”….iar intr-un final, desi alesese pamantul, ajunge la crima din cauza iubirii neimplinite. Iar iubirea era privita doar ca pe ceva fizic. Ar trebui sa invatam mai mult din mitologia orientala si spiritualitatea lor, precum si felul de a interpreta si trai iubirea. Pentru ca intr-un fel anume, Europa, a “murdarit “ iubirea mai ales in Evul Mediu Intunecat. De-a lungul intregii sale istorii, omenirea a cautat frumusetea, puterea, ...