Lumina neinserata
Sfinţii vorbesc de ceea ce se cheamă lumina neînserată. Nu este lumina ochilor, ci a inimii, lumina ce nu-şi pierde niciodată strălucirea şi limpezimea. Ea lasă necontenit întunericul în urma sa şi se îndreaptă statornic spre amiaza zilei: însuşirea ei de căpetenie este de a se curăţi necontenit. A trecut putin timp decand ne-am despartit si deja imi lipsesti. Asta seara pe inserate…..ce seara…..parea a fi o seara nebuna…..un nou inceput involburat, plictisitor si inchistat in cifre fara sfarsit…..in munca asiduua nebuna. A fost…am crezut ca va fi greu, obositor si extraordinar de linistit totul…insa a fost exact opusul…m-ai luat prin surprindere. Atitudinea, placerea muncii ce fascineaza si onoreaza, dar si innobileaza , m-au lasat fara cuvinte. Iar acel ceva din privire, mica sclipire, fericirea lucrului bine facut, bucuria rezultatului pe masura, ce mirific era apusul, dar nici nu l-am bagat de seama, pentru ca toata atentia era concentrata asupra ta. Dupa atatea ore, de unde atat...