Inkmarks On Empty Dreams

In cele din urma am ajuns, dupa 10 ore cumplite de zbor intr-un avion militar C-130. Eram in Afganistan, o tara uitata de lume si macinata de razboaie, atat de departe de tot ceea ce cunosteam si numeam acasa. Ultimul loc din lume unde as fi crezut ca viata mea se va schimba atat de mult. Eram atat de incantata de aceasta ocazie de a vedea o cultura complet diferita si oportunitatea de a lucra cu oameni din toate colturile lumii, incat chiar daca aceasta „aventura” presupunea si un risc destul de mare nu reuseam sa-mi retin un zambet de incantare. Acolo, in acea tara prafuita si uitata in trecut am cunoscut-o pe ea, femeia pe care invat sa o uit, dar a carei amintire se incapataneaza sa apara la fel de vie si dureroasa. Nu pot sa spun ca relatiile mele cu barbatii au fost prea grozave, dar intotdeauna am presupus ca nu am intalnit persoana potrivita si intr-un fel asa era, doar ca aveam o perceptie complet gresita a ceea ce credeam eu ca inseamna „persoana potrivita”. Uneori, m-am trez...