Inkmarks On Empty Dreams

De ce ne atat de teama de noi insane? Sa avem intentia sa depasim orice…orice rau, orice bine, orice ura, orice iubire inventata, orice demon al trecutului sau prezentului…. Frica si temerile ne definesc uneori existenta, dincolo de tarie de character, de credinta si de siguranta si cunoasterea de sine. Frica te consuma, daca o lasi, la fel si singuratatea, sunt demonii nostrii superficiali, care uneori rad de noi, in nesiguranta si neincredere. Ne este frica de atatea….de privare de libertate, de singuratate, de saracie, de hoti cand suntem bogati, de necunoscut din cauza iesirii din zona de comfort, de a ne destainui toate secretele aproapelui, de a nu fi raniti, teama de dezamagire, din cauza ca ne-am facut atatea sperante, teama de respingere care se naste din nesiguranta, la fel ca si teama de esec…practic traim intr-o dualitate a fricii, ce creeaza un intreg al temerilor noastre cele de toate zilele. Mai nou a aparut si teama de iubire…cat de trist e asta! Nici macar nu am ajuns ...

“Ce diferit, ce ambiguu mi se pare azi trecutul acela fara tine. E o simpla poveste, o biografie care nu-mi apartine; o evoc ca si cum as evoca destinul altei persoane. In aceasta incapere intunecata unde imi petrec viata, atat de retrasa din lume de parka as fi moarta, atat de departe de tot, cum esti si tu, Marina, zilele se aseamana cu un sir de lumini care se sting una cate una cu iuteala fulgerului, intr-o vijelie ce devoreaza timpul si o vad deja pe ultima sub licaririle palide si capricioase ale memoriei; te-am cunoscut in stralucirea soarelui, dar te chem noaptea, printre umbrele asfintitului sau sub scanteia prietenoasa a lunii. Pentru mine deja nu mai exista timp. Durerea copilariei si tradarile tineretii sunt atat de departe ca si clipa aceasta, chiar aceasta clipa, pe care nu sunt in stare sa o prind pentru ca deja a cazut in putul trecutului, s-a unit cu trecutul pe care ni l-am furat, singurul trecut autentic, tu, Marina, tu, dragostea mea.” “Orice destin, oricat de lung ...

Am citit aceasta marturisire deloc empatica a unei iubirii nepamantene pe nerasuflate. L-am lasat pe Coelho deoparte, caci m-a plictisit……si mi-am zis sa citesc un autor roman si mi-a “cazut” in maini….”Papusile” Cristinei Nemerovschi. “La inceput n-a fost cuvantul, Dumnezeu sau intinderea nesfarsita de ape. La inceput au fost Dora si Luna.” “La inceput, cand ma gandeam la Luna in absenta ei, o asemanam cu un val urias de apa neagra. O mare nervoasa, iritata, care arunca spre mal valuri spumoase, intunecata- o mare pe timp de furtuna, care, capricioasa rastoarna toate vapoarele si ineaca marinarii, fara sa-I pese catusi de putin de povestile pe care fiecare om le poarta cu el. Marea care se intoarce cu fundul in sus, dezvelind abisuri negre de nisip care exista acolo de milioane de ani, Oare ce i-as spune unui fir de nisip care exista de cand e lumea? Cum ai putea tum, un om, un obiect atat de finit, sa-i impartasesti nisipului ceva ce el sa nu fi aflat inca? Luna era nisipul ala vesni...

“Cei mai multi oameni nu sunt ei insisi, ci altii. Gandurile lor sunt opiniile altora. Vietile lor, o imitatie. Pasiunile lo, un citat din altcineva.” – Oscar Wilde Nu stim cine suntem cu adevarat. Nu stim ce facem aici. Nu stim nici de unde venim, nici incotro ne ducem.Ni se intampla sa luptam cu lucruri in care credem si nu credem. Respiratia din cerc Tot ce se afla in afara noastra, lumea pe care o vedem, o atingem, oamenii, circumstantele, evenimentele pe care le intampinam sunt o revelatie a fiintei, o confirmare a modului nostru de a gandi. Rolurile in care inca suntem incarcerate ne dezvaluie ranile de care inca nu suntem vindecati.In om, chiar si in cel mai decazut, exista o vointa involuntara, o constiinta inconstienta….o unitate zdrobita care striga atunci cand este scoasa la iveala. Tot ceea ce asteptam cu nerabdare se intampla. Visele se adeveresc mereu, pana si cele mai sceptice. Doar sa nu uitam ca lucrurile nu se schimba si nu se vor schimba niciodata. Numai noi ne schim...

Oricate stele Oricâte stele ard în înaltime, Oricâte unde-arunca-n fata-i marea, Cu-a lor lumina si cu scânteiarea Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu stie nime. Deci cum voiesti tu poti urma cararea. Fii bun si mare, ori patat de crime, Acelasi praf, aceeasi adâncime, Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.    Parca ma vad murind… în umbra portii Asteapta cei ce vor sa ma îngroape… Aud cântari si vad lumini de tortii. O, umbra dulce, vino mai aproape ­ Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortii Cu aripi negre, umede pleoape.

“Dragostea nu-I mangaiere, e lumina” – Simone Weil “Nimeni secretul nu n-il stie. Parem un cuplu asa de obisnuit. Cum ar putea cunoaste cineva profunzimea si  miracolul iubirii noastre?” – Brian E. Williams “Singurul lucru pe care oamenii si-l vor adduce aminte dup ace noi vom muri este dragostea pe care o lasam in urma noastra.” – Elizabeth Kubler-Ross “Timpul si dragostea sunt cele mai mari daruri din cate exista.”- Tony Hawks “Nimic nu poate transforma viata cuiva la fel de dramatic precum dragostea care da buzna. E asemenea soarelui care izbucneste dintre norii negrii. Brusc, totul este, intr-un mod uimitor, diferit” – Wendy Craig “Sa iubesti inseamna sa ierti, sa intelegi, sa-ti doresti fericirea celuilalt…” – Anais Nin

“Dragostea-i incredere, acceptare si credinta fara nicio garantie. Dragostea e rabdatoare si asteapta, dar e o asteptare activa, nu una pasiva. Pentru ca ea se ofera incontinuu pe sine insasi intr-o dezvaluire reciproca, intr-o impartasire reciproca. Dragostea e spontana si tanjeste sa se exprime prin bucurie, prin frumusete, prin adevar, chiar si prin lacrimi. Dragostea traieste clipa; nu e nici pierduta-n ziua de ieri, nici nu ravneste la ziua de maine. Dragostea este acum.” Leo Buscaglia “Dragostea este mangaiere in tristete, liniste in vacarm, odihna in oboseala, nadejde in disperare.” Marion C. Garretty “Pretuim dragostea. Ea ne caleste, ne ofenseaza si ne ucide. Se infiltreaza in mortarul tuturor zilelor noastre. Ne hraneste pasiunea, ne umple fanteziile, ne inspira arta.” Diane Ackerman “Din orice or fi facute sufletele noastre, al meu si al tau, sunt la fel.” Emily Bronte “Si iubirea adevarata tine cu blande maini inimile pe care le impleteste.” Autor necunoscut. “Rasfir zilele...